Geneza
37 (VDCC)
Iosif vândut de fraţii săi
1.
Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
2.
Iată istoria lui Iacov:
Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
3.
Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe, și i-a făcut o haină pestriţă.
4.
Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
5.
Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât și mai mult.
6.
El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
7.
Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare, iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.”
8.
Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?” Și l-au urât și mai mult din pricina viselor lui și din pricina cuvintelor lui.
9.
Iosif a mai visat un alt vis și l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.”
10.
L-a istorisit tatălui său și fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?”
11.
Fraţii săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
12.
Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13.
Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.
14.
Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoși și dacă oile sunt bine și adu-mi vești.” L-a trimis astfel din Valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem.
15.
Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”
16.
„Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”
17.
Și omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan.’” Iosif s-a dus după fraţii săi și i-a găsit la Dotan.
18.
Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.
19.
Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!
20.
Veniţi acum, să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.”
21.
Ruben a auzit lucrul acesta și l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”
22.
Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge, ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie și nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23.
Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el.
24.
L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25.
Apoi au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător și smirnă, pe care le duceau în Egipt.
26.
Atunci, Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sângele?
27.
Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor și să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Și fraţii lui l-au ascultat.
28.
La trecerea negustorilor madianiţi, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.
Jalea lui Iacov
29.
Ruben s-a întors la groapă și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele,
30.
s-a întors la fraţii săi și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”
31.
Ei au luat atunci haina lui Iosif și, junghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sânge.
32.
Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
33.
Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”
34.
Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse și a jelit multă vreme pe fiul său.
35.
Toţi fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu, în Locuinţa morţilor.” Și plângea astfel pe fiul său.
36.
Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.
Geneza
37 (NTR)
Iosif și frații săi
1.
Iacov s‑a așezat în țara în care a locuit ca străin tatăl său, în țara Canaan.
2.
Aceasta este istoria lui Iacov.
La vârsta de șaptesprezece ani, Iosif păștea turma împreună cu frații săi, fiii Bilhei și ai Zilpei, soțiile tatălui său. Iosif a adus tatălui lor un raport rău despre ei.
3.
Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrânețe, și i‑a făcut o tunică decorată.
4.
Când frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei, l‑au urât pe Iosif și n‑au putut să‑i vorbească prietenește.
5.
Iosif a avut un vis pe care l‑a istorisit fraților săi, dar aceștia l‑au urât și mai mult.
6.
El le‑a zis:
— Ascultați, vă rog, visul pe care l‑am avut!
7.
Se făcea că noi legam snopii în mijlocul câmpului. Dar iată că snopul meu s‑a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri s‑au adunat în jurul lui și s‑au plecat înaintea snopului meu.
8.
Frații săi i‑au răspuns:
— Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?!
Și l‑au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale.
9.
Iosif a mai avut un vis și l‑a istorisit
și pe acesta fraților săi.
El a zis:
— Iată, am mai avut un vis. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.
10.
Dar când le‑a istorisit
acest vis tatălui și fraților săi, tatăl său l‑a mustrat, zicându‑i:
— Ce fel de vis este acesta pe care l‑ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne plecăm până la pământ înaintea ta?
11.
Frații săi l‑au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acest
vis.
Iosif este vândut de frații săi
12.
Frații săi s‑au dus să pască turma tatălui lor lângă Șehem.
13.
Israel i‑a zis lui Iosif:
— Știi că frații tăi pasc oile lângă Șehem. Vino, căci
vreau să te trimit la ei.
El a răspuns:
— Iată‑mă,
sunt gata.
14.
Israel i‑a zis:
— Du‑te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu‑mi vești.
Apoi l‑a trimis din valea Hebron.
Când a ajuns la Șehem,
15.
un om l‑a găsit rătăcind pe câmp și l‑a întrebat:
— Ce cauți?
16.
El a zis:
— Îi caut pe frații mei. Spune‑mi, te rog, unde pasc ei
turma?
17.
Omul
acela i‑a răspuns:
— Au plecat de aici. Căci i‑am auzit: „Să mergem la Dotan.“
Iosif s‑a dus pe urma fraților săi și i‑a găsit la Dotan.
18.
Aceștia l‑au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să‑l omoare.
19.
Ei și‑au zis unul altuia:
— Iată că vine „stăpânul viselor“!
20.
Haideți acum să‑l omorâm și să‑l aruncăm într-unul din aceste puțuri. Vom spune că l‑a devorat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.
21.
Dar când Ruben a auzit
lucrul acesta,
a încercat să‑l scape din mâinile lor, zicând:
— Să nu‑i luăm viața!
22.
Apoi Ruben le‑a zis:
— Să nu vărsați sânge! Aruncați‑l în acest puț din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui.
Spunea aceasta pentru ca să‑l scape din mâinile lor și să‑l aducă înapoi la tatăl său.
23.
Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l‑au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,
24.
l‑au luat și l‑au aruncat într‑un puț. Puțul era gol, fără pic de apă în el.
25.
Apoi s‑au așezat să mănânce pâine. Ridicându‑și ochii, s‑au uitat și iată că o caravană de‑a ismaeliților venea din Ghilad. Cămilele lor erau încărcate cu condimente, balsam și smirnă, și mergeau să le ducă în Egipt.
26.
Iuda le‑a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne vom ucide fratele și‑i ascundem sângele?
27.
Haideți să‑l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, pentru că este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Frații săi au fost de acord.
28.
Când s‑au apropiat negustorii midianiți, frații săi l‑au scos pe Iosif din puț și l‑au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Aceștia l‑au dus pe Iosif în Egipt.
29.
Ruben s‑a întors la puț și iată că Iosif nu mai era acolo. El și‑a sfâșiat hainele,
30.
s‑a întors la frații săi și a zis: „Băiatul a dispărut. Ce mă fac?“
31.
Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge.
32.
I‑au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta. Vezi dacă nu cumva este tunica fiului tău.“
33.
El a recunoscut‑o și a zis: „Este tunica fiului meu. L‑a devorat o fiară sălbatică. Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat în bucăți.“
34.
Atunci Iacov și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe coapse și l‑a bocit pe fiul său multe zile.
35.
Toți fiii săi și toate fiicele sale au venit să‑l mângâie, dar el n‑a vrut să fie mângâiat, și a zis: „Bocind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților.“ Așa l‑a plâns tatăl său.
36.
Midianiții l‑au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un demnitar al lui Faraon și comandant al gărzii.