Geneza
50 (VDCC)
Îngroparea lui Iacov
1.
Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat.
2.
A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii au îmbălsămat pe Israel.
3.
Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns șaptezeci de zile.
4.
După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu.
5.
‘Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.’”
6.
Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.”
7.
Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului,
8.
toată casa lui Iosif, fraţii săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile și boii.
9.
Împreună cu Iosif mai erau care și călăreţi, așa că alaiul era foarte mare.
10.
Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare și jalnică, și Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile.
11.
Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.
12.
Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
13.
L-au dus în ţara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare și care este faţă în faţă cu Mamre.
14.
Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi și cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.
Bunătatea lui Iosif
15.
Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”
16.
Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
17.
‘Așa să vorbiţi lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraţilor tăi și păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea.
18.
Fraţii lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu faţa la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.”
19.
Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?
20.
Voi, negreșit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viaţa unui popor în mare număr.
21.
Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.
Moartea lui Iosif
22.
Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani.
23.
Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; și fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui.
24.
Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta și vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.”
25.
Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi și oasele mele de aici.”
26.
Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sicriu în Egipt.
Geneza
50 (NTR)
1.
Atunci Iosif s‑a aruncat pe fața tatălui său, a plâns și i‑a dat sărutare.
2.
Apoi Iosif le‑a poruncit slujitorilor săi doctori să‑l îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii l‑au îmbălsămat pe Israel.
3.
După ce s‑au împlinit patruzeci de zile — căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare — egiptenii l‑au jelit șaptezeci de zile.
4.
După ce au trecut zilele de jale, Iosif le‑a vorbit celor de la curtea lui Faraon, zicând: „Dacă am găsit bunăvoință înaintea voastră, vă rog să‑i vorbiți lui Faraon astfel:
5.
«Tatăl meu m‑a pus să jur, zicând: ‘Iată, eu sunt pe moarte. Să mă înmormântezi în mormântul meu, pe care mi l‑am săpat în țara Canaan’. De aceea dă‑mi voie, te rog, să mă sui acolo ca să‑l înmormântez pe tatăl meu, iar apoi mă voi întoarce.»“
6.
Faraon a zis: „Suie‑te și înmormântează‑l pe tatăl tău, așa cum te‑a pus să juri.“
7.
Iosif s‑a suit să‑și înmormânteze tatăl și împreună cu el s‑au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii palatului lui și toți bătrânii țării Egiptului,
8.
toată familia lui Iosif, frații săi și familia tatălui său. Au lăsat în ținutul Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor.
9.
Împreună cu el s‑au suit care și călăreți, astfel încât convoiul era foarte mare.
10.
Când au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au jelit acolo mult și amarnic. Iosif a ținut o perioadă de bocet de șapte zile pentru tatăl său.
11.
Când locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet pentru Egipt.“ De aceea acelui loc i s‑a pus numele Abel-Mițrayim. El se află dincolo de Iordan.
12.
Astfel, fiii lui
Iacov au făcut pentru el așa cum le‑a poruncit acesta.
13.
Fiii săi l‑au dus în țara Canaan și l‑au înmormântat în peștera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat‑o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare.
14.
După ce l‑a înmormântat pe tatăl său, Iosif s‑a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să‑și înmormânteze tatăl.
Bunătatea lui Iosif față de frații săi
15.
Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, au zis: „Dacă cumva Iosif ne va dușmăni și ne va întoarce pe deplin tot răul pe care i l‑am făcut?“
16.
De aceea au trimis să‑i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit înainte de moarte, zicând:
17.
«Așa să‑i spuneți lui Iosif: ‘Oh, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți‑au făcut rău!’» Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plâns când i‑au spus aceste cuvinte.
18.
Frații lui au venit, s‑au plecat înaintea lui și au zis:
— Iată, suntem robii tăi.
19.
Iosif le‑a răspuns:
— Nu vă temeți, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?
20.
Voi ați plănuit împotriva mea ce este rău, dar Dumnezeu a plănuit aceasta spre bine, ca să țină în viață un popor numeros, așa cum face astăzi.
21.
Așadar, să nu vă temeți! Eu însumi vă voi asigura hrana, vouă și copiilor voștri.
Apoi i‑a mângâiat și le‑a vorbit pe
placul inimii lor.
Moartea lui Iosif
22.
Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său. El a trăit o sută zece ani.
23.
Iosif i‑a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii săi.
24.
Apoi Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni sigur la voi și vă va duce din această țară în țara pe care le‑a jurat‑o lui Avraam, Isaac și Iacov.“
25.
Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci oasele mele de aici.“
26.
Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l‑au îmbălsămat, l‑au pus într‑un sicriu, în Egipt.