Geneza
18 (VDCC)
Isaac este făgăduit încă o dată
1.
Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei.
2.
Avraam a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ.
3.
Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.
4.
Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele, și odihniţi-vă sub copacul acesta.
5.
Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, și după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei.
6.
Avraam s-a dus repede în cort la Sara și a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă și fă turte.”
7.
Și Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr și bun și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.
8.
Apoi a luat unt și lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, și le-a pus înaintea lor. El însuși a stat lângă ei, sub copac, și le-a slujit până ce au mâncat.
9.
Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort”, a răspuns el.
10.
Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreșit la tine și iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la ușa cortului care era înapoia lui.
11.
Avraam și Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, și Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.
12.
Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.”
13.
Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’
14.
Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.”
15.
Sara a tăgăduit și a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”
Avraam mijlocește pentru Sodoma
16.
Bărbaţii aceia s-au sculat să plece și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.
17.
Atunci, Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18.
Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19.
Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit.”
20.
Și Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.
21.
De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine și, dacă nu va fi așa, voi ști.”
22.
Bărbaţii aceia s-au depărtat și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23.
Avraam s-a apropiat și a zis: „Vei nimici Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău?
24.
Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?
25.
Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”
26.
Și Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
27.
Avraam a luat din nou cuvântul și a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât praf și cenușă.
28.
Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni.”
29.
Avraam I-a vorbit mai departe și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”
30.
Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
31.
Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
32.
Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Și Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”
33.
După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuinţa lui.
Geneza
18 (NTR)
Cei trei vizitatori
1.
DOMNUL i S‑a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în arșița zilei.
2.
Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că trei bărbați stăteau în apropierea sa. Când i‑a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să‑i întâmpine și s‑a plecat până la pământ.
3.
El a zis:
— Stăpâne, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău.
4.
Îngăduie să se aducă puțină apă ca să vă puteți spăla picioarele și să vă odihniți sub copac.
5.
Iar eu voi aduce o bucată de pâine, ca să vă înviorați inimile, după care puteți merge mai departe, căci de aceea ați trecut pe la robul vostru.
Ei i‑au răspuns:
— Da; fă cum ai spus.
6.
Avraam s‑a dus repede în cort la Sara și i‑a zis: „Ia repede trei măsuri de făină aleasă, frământă
niște aluat și fă turte.“
7.
Apoi Avraam a alergat la turmă, a luat un vițel a cărui carne era fragedă și bună, i l‑a dat unui slujitor, iar acesta s‑a grăbit să‑l pregătească.
8.
Apoi a luat niște iaurt, niște lapte, precum și vițelul pe care îl pregătise și le‑a pus înaintea lor. În timp ce aceștia mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac.
9.
Ei l‑au întrebat:
— Unde este Sara, soția ta?
El a răspuns:
— Iat‑o în cort.
10.
Domnul a zis:
— Cam pe vremea aceasta Mă voi întoarce cu siguranță la tine și iată că Sara, soția ta, va avea un fiu.
Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele lui.
11.
Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, iar Sarei nu‑i mai venea rânduiala femeilor.
12.
Sara a râs în sinea ei, zicând: „După ce am îmbătrânit, să mai am dorință? Domnul meu este, de asemenea, bătrân.“
13.
DOMNUL i‑a zis lui Avraam:
— De ce a râs Sara, zicând: „Voi avea eu într-adevăr un copil tocmai acum când sunt bătrână?“
14.
Este oare ceva prea greu pentru DOMNUL? La timpul potrivit Mă voi întoarce la tine, cam pe vremea aceasta, iar Sara va avea un fiu.
15.
Dar Sara a negat, zicând:
— Nu am râs!
Căci se temea.
Însă El a zis:
— Ba da! Ai râs!
Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma
16.
Când s‑au ridicat de acolo, bărbații s‑au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să‑i conducă.
17.
Dar DOMNUL a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac,
18.
de vreme ce el va deveni cu adevărat un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului?
19.
Căci l‑am ales pentru a le porunci copiilor săi și familiei sale după el să țină calea DOMNULUI, împlinind dreptatea și judecata, pentru ca DOMNUL să‑i dea lui Avraam ceea ce i‑a promis.“
20.
Atunci DOMNUL a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei este într-adevăr mare, iar păcatul lor este într-adevăr foarte grav!
21.
Voi coborî să văd dacă au făcut întru totul după strigătul care a ajuns la Mine; iar dacă nu, voi ști.“
22.
Acei bărbați s‑au întors de acolo și au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a continuat să stea în picioare înaintea DOMNULUI.
23.
Avraam s‑a apropiat și a zis:
— Îl vei spulbera Tu oare și pe cel drept împreună cu cel rău?
24.
Poate că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni drepți. Vei spulbera Tu oare acel loc și nu‑l vei ierta chiar dacă sunt cincizeci de oameni drepți în mijlocul cetății?
25.
Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să‑l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă precum celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?
26.
DOMNUL a răspuns:
— Dacă voi găsi în mijlocul cetății Sodoma cincizeci de
oameni drepți, voi ierta tot locul acela datorită lor.
27.
Avraam a răspuns și a zis:
— Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului, eu care nu sunt decât praf și cenușă.
28.
Dacă din cei cincizeci de
oameni drepți vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza
lipsei celor cinci?
El a răspuns:
— Dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci, n‑o voi distruge.
29.
Avraam I‑a vorbit din nou și a zis:
— Poate vor fi găsiți acolo numai patruzeci.
El a răspuns:
— Datorită celor patruzeci, n‑o voi distruge.
30.
Avraam a zis:
— Să nu Se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăși. Poate vor fi găsiți doar treizeci.
Domnul a răspuns:
— Dacă voi găsi acolo treizeci, n‑o voi distruge.
31.
Avraam a zis:
— Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului. Poate vor fi găsiți acolo doar douăzeci.
Domnul a răspuns:
— Datorită celor douăzeci, n
‑o voi distruge.
32.
Avraam a zis:
— Să nu Se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată. Poate vor fi găsiți doar zece.
El a răspuns:
— Datorită celor zece, n
‑o voi distruge.
33.
După ce a terminat de vorbit cu Avraam, DOMNUL a plecat, iar Avraam s‑a întors acasă.