Geneza 19 (VDCC)

Cei doi îngeri la Sodoma
1. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, și Lot ședea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieșit înainte și s-a plecat până la pământ.
2. Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, și spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă și vă veţi vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.”
3. Dar Lot a stăruit de ei până au venit și au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi și au mâncat.
4. Dar nu se culcaseră încă, și oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
5. Au chemat pe Lot și i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”
6. Lot a ieșit afară la ei la ușă, a încuiat ușa după el
7. și a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
8. Iată că am două fete care nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară și le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperișului casei mele.”
9. Ei au strigat: „Pleacă!” Și au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin și acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Și, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă ușa.
10. Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă și au încuiat ușa.
11. Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, așa că degeaba se trudeau să găsească ușa.
Nimicirea Sodomei și Gomorei
12. Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice și tot ce ai în cetate — scoate-i din locul acesta.
13. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
14. Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieșiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumește.
15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te, ia-ţi nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetăţii.”
16. Și, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruţe; l-au scos și l-au lăsat afară din cetate.
17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.”
18. Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!
19. Iată că am căpătat trecere înaintea Ta și ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul și voi pieri.
20. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O! de aș putea să fug acolo…, este așa de mică… și să scap cu viaţă!”
21. Și El i-a zis: „Iată că-ţi fac și hatârul acesta și nu voi nimici cetatea de care vorbești.
22. Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.[21]
23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.
24. Atunci, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer.
25. A nimicit cu desăvârșire cetăţile acelea, toată câmpia și pe toţi locuitorii cetăţilor, și tot ce creștea pe pământ.
26. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare.
27. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
28. Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora și spre toată câmpia și iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.
29. Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde își așezase Lot locuinţa.
Păcatul fetelor lui Lot
30. Lot a ieșit din Ţoar și a rămas pe munte cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peșteră cu cele două fete ale lui.
31. Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
32. Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
33. Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, și cea mai mare s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
34. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta, și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
35. Au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus și s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
36. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
37. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El este tatăl moabiţilor din ziua de azi.
38. Cea mai tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

Geneza 19 (NTR)

Distrugerea Sodomei și Gomorei
1. Cei doi mesageri[138] au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i‑a văzut, s‑a ridicat să‑i întâmpine și s‑a plecat cu fața la pământ.
2. Apoi le‑a zis: —  Stăpânii mei, iată, întoarceți‑vă, vă rog, la casa robului vostru, înnoptați aici și spălați‑vă picioarele. Mâine vă veți scula dis‑de‑dimineață și vă veți continua drumul. Ei i‑au răspuns: —  Nu, ci vom înnopta în piață.
3. Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s‑au întors la el și au intrat în casa lui. Lot le‑a pregătit masa, a copt azime, iar aceștia au mâncat.
4. Dar înainte să se culce ei, toți bărbații din toate colțurile cetății Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa.
5. Ei l‑au strigat pe Lot și l‑au întrebat: —  Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Scoate‑i afară la noi ca să‑i cunoaștem[139].
6. Lot a ieșit la ei la intrare, a închis ușa după el
7. și a zis: —  Vă rog, fraților, nu faceți răul acesta!
8. Iată‑le pe cele două fiice ale mele care n‑au cunoscut bărbat. Lăsați‑mă, vă rog, să vi le aduc afară, și faceți‑le așa cum credeți că este bine.[140] Dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească la umbra acoperișului meu.
9. Însă ei au zis: —  Dă‑te la o parte! Apoi au zis: —   Omul acesta a venit aici ca străin, iar acum face pe judecătorul! Ei bine, ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei. Ei l‑au împins cu putere pe Lot și s‑au apropiat să spargă ușa.
10. Dar bărbații dinăuntru și‑au întins mâinile, l‑au tras pe Lot la ei, în casă, și au încuiat ușa.
11. Iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i‑au lovit cu orbire, astfel încât aceștia se chinuiau să găsească ușa.
12. Atunci acei bărbați i‑au zis lui Lot: „Cine mai este cu tine aici? Gineri, fii, fiice și pe oricine mai ai în cetate, scoate‑i din acest loc!
13. Căci urmează să‑l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea DOMNULUI, încât DOMNUL ne‑a trimis să‑l distrugem!“
14. Atunci Lot a ieșit și le‑a spus ginerilor săi, care erau căsătoriți[141] cu fiicele sale: „Ridicați‑vă și ieșiți din acest loc, pentru că DOMNUL urmează să distrugă cetatea.“ Dar el era, în ochii ginerilor săi, ca unul care glumește.
15. Când s‑au ivit zorii, mesagerii l‑au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică‑te și ia‑ți soția și pe cele două fiice ale tale care se află aici, ca nu cumva să fii spulberat când cetatea va fi pedepsită“
16. Dar el întârzia. Atunci bărbații aceia i‑au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale sale, i‑au scos și i‑au lăsat în afara cetății, pentru că DOMNULUI I‑a fost milă de el.
17. Imediat ce i‑au scos afară, unul dintre ei a zis: —  Scapă‑ți viața! Nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Scapă la munte, ca nu cumva să fii spulberat.
18. Lot le‑a zis: —  Nu, Stăpâne, Te rog![142]
19. Iată, robul Tău a găsit bunăvoință înaintea Ta, și Tu ai arătat o mare îndurare[143] față de mine, salvându‑mi viața. Nu pot să fug însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri.
20. Iată, cetatea aceasta este aproape, ca să fug acolo, și este mică. Te rog, lasă‑mă să fug acolo! Nu‑i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată.
21. El a zis: —  Iată că‑ți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit.
22. Grăbește‑te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo. De aceea cetatea a fost numită Țoar[144].
23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar.
24. Atunci DOMNUL a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc din ceruri de la DOMNUL.
25. Astfel, El a nimicit acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ.
26. Soția lui Lot, care se afla în spatele lui, s‑a uitat înapoi și s‑a prefăcut într‑un stâlp de sare.
27. Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, s‑a dus la locul unde stătuse înaintea DOMNULUI
28. și a privit în jos spre suprafața Sodomei și Gomorei și spre toată suprafața acelui ținut.[145] S‑a uitat și iată că un fum gros ca fumul unui cuptor se ridica de pe pământ.
Lot și fiicele sale
29. Atunci când Dumnezeu a distrus cetățile din câmpie, Și‑a adus aminte de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii, când a nimicit cetățile în care locuise Lot.
30. Apoi Lot s‑a suit din Țoar și a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Țoar. A locuit într‑o peșteră împreună cu cele două fiice ale sale.
31. Cea întâi născută i‑a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu este niciun bărbat pe pământ care să intre la noi, după obiceiul[146] întregului pământ.
32. Vino să‑l facem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să păstrăm sămânța prin tatăl nostru.“
33. Astfel, l‑au făcut pe tatăl să bea vin în noaptea aceea, iar cea întâi născută s‑a dus și s‑a culcat cu tatăl ei. El n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
34. În ziua următoare, cea întâi născută i‑a zis celei mai tinere: „Iată, noaptea trecută m‑am culcat eu cu tatăl meu. Haide să‑i dăm vin și în noaptea aceasta. Apoi te vei duce și te vei culca tu cu el, ca să păstrăm sămânța prin tatăl nostru.“
35. Ele l‑au făcut pe tatăl lor să bea vin și în seara aceea, apoi cea tânără s‑a ridicat și s‑a culcat cu el. El n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a ridicat.
36. Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate prin tatăl lor.
37. Cea întâi născută a dat naștere unui fiu, căruia i‑a pus numele Moab[147]. El este tatăl moabiților de astăzi.
38. Cea tânără a născut și ea un fiu căruia i‑a pus numele Ben‑Ami[148]. El este tatăl fiilor lui Amon de astăzi.