Geneza
41 (VDCC)
Iosif tâlcuiește visele lui Faraon
1.
După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu
(Nil).
2.
Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini.
3.
După ele s-au mai suit din râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea râului.
4.
Vacile urâte la vedere și slabe la trup au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit.
5.
A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai.
6.
Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit.
7.
Spicele slabe au înghiţit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul.
8.
Dimineaţa, Faraon s-a tulburat și a trimis să cheme pe toţi magii și pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon.
9.
Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea.
10.
Faraon se mâniase pe slujitorii lui și mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor.
11.
Amândoi am visat câte un vis în aceeași noapte, și anume fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită.
12.
Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
13.
Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.”
14.
Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon.
15.
Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.”
16.
Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”
17.
Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul râului.
18.
Și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini.
19.
După ele, s-au suit alte șapte vaci slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată ţara Egiptului.
20.
Vacile cele sfrijite și slabe au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase.
21.
Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat.
22.
Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai.
23.
Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit.
24.
Spicele slabe au înghiţit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.”
25.
Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
26.
Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis.
27.
Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete.
28.
Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.
29.
Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată ţara Egiptului.
30.
După ei, vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în ţara Egiptului, și foametea va topi ţara.
31.
Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în ţară.
32.
Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
33.
Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înţelept și să-l pună în fruntea ţării Egiptului.
34.
Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug.
35.
Să se strângă toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi, și să le păzească.
36.
Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.”
Înălţarea lui Iosif
37.
Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.
38.
Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”
39.
Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înţelept ca tine.
40.
Te pun mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”
41.
Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.”
42.
Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire și i-a pus un lanţ de aur la gât.
43.
L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.
44.
Și a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată ţara Egiptului.”
45.
Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
46.
Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată ţara Egiptului.
47.
În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug.
48.
Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur.
49.
Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
Iosif strânge bucate în Egipt
50.
Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
51.
Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”.
52.
Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.
53.
Cei șapte ani de belșug care au fost în ţara Egiptului au trecut
54.
și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine.
55.
Când a flămânzit, în sfârșit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif și faceţi ce vă va spune el.”
56.
Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și a vândut grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.
57.
Și din toate ţările venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate ţările era foamete mare.
Geneza
41 (NTR)
Visele lui Faraon
1.
După doi ani, Faraon a avut un vis. Se făcea că stătea lângă Nil
2.
și iată că din Nil au ieșit șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup, care pășteau între trestii.
3.
Dar iată că după ele au ieșit din Nil alte șapte vaci urâte la înfățișare și cu trupul slab, care s‑au așezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului.
4.
Vacile urâte la înfățișare și cu trupul slab le‑au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup. Atunci Faraon s‑a trezit.
5.
Apoi a adormit și a visat a doua oară: se făcea că șapte spice de grâne, grase și bune, creșteau pe același pai.
6.
Dar iată că după ele au răsărit șapte spice slabe și arse de vântul de răsărit.
7.
Spicele slabe le‑au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci Faraon s‑a trezit și iată că era doar un vis.
8.
Dimineața, duhul îi era tulburat. El a trimis să‑i cheme pe toți magicienii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraon le‑a istorisit visul, dar nimeni n‑a putut să i‑l interpreteze.
9.
Atunci căpetenia paharnicilor i‑a vorbit lui Faraon, zicând: „Mi‑aduc aminte astăzi de păcatele mele.
10.
Faraon s‑a mâniat pe slujitorii săi și ne‑a pus sub pază, în casa comandantului gărzii, pe mine și pe căpetenia brutarilor.
11.
El și cu mine am avut în aceeași noapte câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui.
12.
Împreună cu noi, se afla acolo și un tânăr evreu, rob al comandantului gărzii. I‑am istorisit acestuia visele noastre, iar el ni le‑a interpretat, dând fiecărui vis semnificația lui.
13.
Și s‑a întâmplat exact așa cum ni le‑a interpretat el: pe mine Faraon m‑a reașezat în slujbă, iar pe brutar l‑a atârnat de un copac.“
14.
Atunci Faraon a trimis să‑l cheme pe Iosif, iar el a fost scos repede din temniță. Iosif s‑a ras, și‑a schimbat hainele și s‑a dus la Faraon.
15.
Faraon i‑a zis lui Iosif:
— Am avut un vis, dar nu este nimeni care să‑l poată interpreta. Am auzit că tu poți interpreta un vis imediat ce‑l auzi.
16.
Iosif i‑a răspuns lui Faraon, zicând:
— Nu eu! Dumnezeu îi va răspunde favorabil lui Faraon.
17.
Atunci Faraon i‑a zis lui Iosif:
— În visul meu, se făcea că stăteam pe malul Nilului
18.
și iată că din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la chip, care pășteau între trestii.
19.
Dar iată că după ele au ieșit alte șapte vaci, care erau slăbănoage, foarte urâte la chip și cu trupul slab, atât de urâte cum n‑am mai văzut niciodată în toată țara Egiptului.
20.
Vacile slabe și urâte le‑au devorat pe primele șapte vaci grase,
21.
dar după ce le‑au mâncat, nimeni nu și‑ar fi dat seama că au făcut acest lucru, deoarece erau la fel de slăbănoage ca și înainte. Apoi m‑am trezit.
22.
Am mai văzut în visul meu că șapte spice de grâne, pline și bune, creșteau pe același pai.
23.
Dar iată că după ele au răsărit șapte spice uscate, slabe și arse de vântul de răsărit.
24.
Spicele slabe le‑au înghițit pe cele șapte spice bune. Le‑am spus magicienilor aceste lucruri, dar niciunul nu mi le‑a putut explica.
25.
Atunci Iosif i‑a zis lui Faraon:
— Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i‑a descoperit ce urmează să facă.
26.
Cele șapte vaci bune înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice bune înseamnă tot șapte ani; este un singur vis.
27.
Cele șapte vaci slabe și urâte, care au ieșit după primele, înseamnă șapte ani, ca și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele înseamnă șapte ani de foamete.
28.
Se va întâmpla exact așa cum i‑am spus lui Faraon. Dumnezeu i‑a arătat lui Faraon ce urmează să facă.
29.
Iată, vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului.
30.
După ei vor veni șapte ani de foamete, astfel încât tot belșugul din țara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii țara.
31.
Belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte mare.
32.
Visul i‑a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va grăbi să‑l împlinească.
33.
De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput și înțelept și să îi dea autoritate peste țara Egiptului.
34.
Faraon să pună responsabili peste țara Egiptului și să ia o cincime din rodul țării în timpul celor șapte ani de belșug.
35.
Ei să strângă toată hrana din acești ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăți sub stăpânirea lui Faraon și să le păzească.
36.
Hrana aceea va fi o rezervă pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor veni peste țara Egiptului, astfel încât țara să nu piară în timpul foametei.
Înălțarea lui Iosif
37.
Sfatul acesta a plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor săi.
38.
Faraon le‑a zis slujitorilor săi: „Vom putea găsi noi un om ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?“
39.
Faraon i‑a zis lui Iosif:
— Pentru că Dumnezeu ți‑a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput și de înțelept ca tine.
40.
Tu vei fi mai marele casei mele și tot poporul meu se va supune poruncii tale. Doar în ce privește tronul, eu voi fi mai mare decât tine.
41.
Apoi Faraon i‑a zis lui Iosif:
— Uite, te‑am pus peste toată țara Egiptului.
42.
Faraon și‑a scos inelul cu sigiliu de pe deget și l‑a pus pe degetul lui Iosif. L‑a îmbrăcat în haine de in subțire și i‑a pus un lanț de aur la gât.
43.
Apoi l‑a pus în cel de‑al doilea car al său și strigau înaintea lui: „Plecați genunchiul!“ Astfel, Faraon i‑a dat lui Iosif autoritate peste toată țara Egiptului.
44.
Faraon i‑a zis lui Iosif:
— Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica nici mâna, nici piciorul în toată țara Egiptului.
45.
Faraon i‑a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i‑a dat‑o de soție pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. Iosif a ieșit prin țara Egiptului.
46.
El avea treizeci de ani când a intrat în slujba regelui Egiptului. Iosif a ieșit de la Faraon și a călătorit prin tot Egiptul.
47.
În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a dat roade din plin.
48.
În timpul acestor șapte ani de belșug din țara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana și a depozitat‑o în cetăți. În fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur.
49.
Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.
50.
Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i‑a născut lui Iosif doi fii.
51.
Iosif i‑a pus întâiului său născut numele Manase, zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m‑a făcut să uit toate necazurile mele și toată familia tatălui meu.“
52.
Celui de‑al doilea fiu i‑a pus numele Efraim, zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m‑a făcut roditor în țara suferinței mele.“
53.
Cei șapte ani de belșug din țara Egiptului s‑au sfârșit
54.
și au început șapte ani de foamete, așa cum a zis Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine.
55.
Când toată țara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după hrană. Faraon le‑a zis tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif și faceți ce vă va spune el!“
56.
Foametea era pe toată fața pământului. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le‑a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era mare în țara Egiptului.
57.
Oameni de pe tot pământul veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâne, căci foametea era mare pe tot pământul.