Geneza
42 (VDCC)
Fraţii lui Iosif
1.
Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi și vă uitaţi unii la alţii?”
2.
Și a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâţi-vă și cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim și să nu murim.”
3.
Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu.
4.
Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire.
5.
Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru același lucru, căci în Canaan era foamete.
Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
6.
Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit și s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
7.
Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru și le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.”
8.
Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.
9.
Iosif și-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei și le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”
10.
Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană.
11.
Noi toţi suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.”
12.
El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”
13.
Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiași om, din ţara Canaan; și, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.”
14.
Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade.
15.
Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieși de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr!
16.
Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi niște iscoade.”
17.
Și i-a aruncat pe toţi trei zile în temniţă.
18.
A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, și veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
19.
Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voștri închis în temniţa voastră, iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile
20.
și aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpaţi de moarte.” Și așa au făcut.
21.
Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniștea sufletului lui când ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”
22.
Ruben a luat cuvântul și le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.”
23.
Ei nu știau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.
24.
Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors și le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon și a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.
Întoarcerea fraţilor lui Iosif
25.
Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui și să li se dea merinde pentru drum. Și așa s-a făcut.
26.
Ei și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat.
27.
Unul dintre ei și-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului
28.
și a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi și iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima și au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?”
29.
S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:
30.
„Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru și ne-a luat drept iscoade.
31.
Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.
32.
Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’
33.
Și omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ‘Iată cum voi cunoaște dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voștri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi
34.
și aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi ști astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru și veţi putea să străbateţi ţara în voie.’”
35.
Când și-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul și s-au temut.
36.
Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este și voiţi să luaţi și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!”
37.
Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea și ţi-l voi aduce înapoi.”
38.
Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit și el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî perii mei cei albi în Locuinţa morţilor.”
Geneza
42 (NTR)
Prima călătorie a fraților lui Iosif în Egipt
1.
Când Iacov a aflat că în Egipt se găsesc grâne, le‑a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?“
2.
Și a zis: „Iată, am auzit că în Egipt se găsesc grâne. Coborâți în Egipt și cumpărați‑ne de acolo grâne, pentru ca să trăim și să nu murim.“
3.
Zece dintre frații lui Iosif au coborât să cumpere grâne din Egipt.
4.
Dar Iacov nu l‑a trimis și pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu frații săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire.
5.
Astfel, pentru că era foamete și în țara Canaan, fiii lui Israel s‑au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alți oameni care mergeau într-acolo.
6.
Iosif era stăpânul țării, cel care vindea grâne întregului popor al țării. Când frații lui Iosif au ajuns
la el, s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui.
7.
De îndată ce și‑a văzut frații, Iosif i‑a recunoscut, dar s‑a prefăcut că nu‑i cunoaște și le‑a vorbit cu asprime.
El i‑a întrebat:
— De unde veniți?
Ei au răspuns:
— Din țara Canaan, ca să cumpărăm mâncare.
8.
Iosif i‑a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l‑au recunoscut.
9.
Iosif și‑a amintit visele pe care le‑a avut despre ei și le‑a zis:
— Voi sunteți cercetași și ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!
10.
Ei au răspuns:
— Nu, stăpâne, robii tăi au venit să cumpere mâncare.
11.
Toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți. Robii tăi nu sunt cercetași.
12.
Dar el le‑a zis:
— Nu
‑i adevărat, ci voi ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!
13.
Ei au răspuns:
— Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii aceluiași om din țara Canaan. Iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.
14.
Dar Iosif le‑a zis:
— Sunteți cercetași, așa cum v‑am spus!
15.
Iată cum veți fi testați: pe viața lui Faraon că nu veți ieși din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic!
16.
Trimiteți‑l pe unul dintre voi să‑l aducă pe fratele vostru, iar ceilalți dintre voi veți fi închiși, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare și să se vadă dacă spuneți adevărul. Dacă nu, pe viața lui Faraon, sigur sunteți cercetași!
17.
Și i‑a pus sub pază pentru trei zile.
18.
A treia zi, Iosif le‑a zis:
— Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu.
19.
Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână sub pază, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate
20.
și aduceți‑l la mine pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi adeverite cuvintele voastre și nu veți muri.
Ei au făcut întocmai.
21.
Atunci și‑au zis unul altuia:
— Cu siguranță suntem vinovați pentru ceea ce i‑am făcut fratelui nostru, căci am văzut tulburarea sufletului său când căuta bunăvoința noastră, dar nu l‑am ascultat. De aceea a venit peste noi tulburarea acesta.
22.
Ruben le‑a răspuns, zicând:
— Nu v‑am spus eu: „Să nu păcătuiți împotriva băiatului!“? Dar n‑ați ascultat. Iată, trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui.
23.
Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr‑un traducător.
24.
Iosif a plecat de lângă ei și a plâns. Apoi s‑a întors și le‑a vorbit din nou. L‑a luat pe Simeon și l‑a legat înaintea ochilor lor.
25.
Apoi a poruncit să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se dea provizii pentru călătorie. După ce li s‑au făcut aceste lucruri,
26.
ei au încărcat grânele pe măgari și au plecat de acolo.
27.
Când unul dintre ei și‑a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său, în locul în care au înnoptat, și‑a văzut argintul. Iată, acesta era la gura sacului său.
28.
El le‑a zis fraților săi: „Argintul mi‑a fost dat înapoi. Iată‑l chiar în sacul meu!“ Atunci li s‑au înmuiat inimile și și‑au zis unul altuia tremurând: „Ce ne‑a făcut Dumnezeu?“
29.
Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în țara Canaan, i‑au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:
30.
— Acel om, stăpânul țării, ne‑a vorbit aspru și ne‑a luat drept cercetași ai țării.
31.
Dar noi i‑am zis: „Suntem oameni cinstiți, nu suntem cercetași.
32.
Suntem doisprezece frați, fiii aceluiași tată. Unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în țara Canaan.“
33.
Atunci, omul acela, stăpânul țării, ne‑a zis: „Iată cum voi ști dacă sunteți oameni cinstiți: lăsați‑l pe unul dintre frații voștri, luați grâne pentru familiile voastre înfometate și plecați.
34.
Dar aduceți‑mi‑l pe fratele vostru mai mic și voi ști că nu sunteți cercetași, ci oameni cinstiți. Apoi vi‑l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face negoț în țară.“
35.
În timp ce‑și goleau sacii, iată că punga cu argint a fiecăruia era în sacul lui. Văzând pungile cu argint, ei și tatăl lor s‑au temut.
36.
Tatăl lor, Iacov, le‑a zis:
— Voi m‑ați lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și vreți să‑l luați și pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea!
37.
Atunci Ruben i‑a vorbit tatălui său, zicând:
— Să‑i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ți‑l voi aduce
înapoi pe Beniamin. Lasă‑l în grija mea și ți‑l voi aduce înapoi.
38.
Dar el a răspuns:
— Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele său este mort și doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, în durere îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.