Geneza
44 (VDCC)
Spaima fraţilor lui Iosif
1.
Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora cât vor putea să ducă și pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2.
Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
3.
Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
4.
Dar abia ieșiseră din cetate și nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?
5.
De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.’”
6.
Economul i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte.
7.
Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbești astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârșit o asemenea faptă!
8.
Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
9.
Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!”
10.
El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veţi fi nevinovaţi.”
11.
Îndată, și-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare și-a deschis sacul.
12.
Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr, și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
13.
Ei și-au rupt hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate.
14.
Iuda și fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo și s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
15.
Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu știţi că un om ca mine are putere să ghicească?”
16.
Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi și acela la care s-a găsit paharul.”
17.
Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”
Iuda mijlocește pentru Beniamin
18.
Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu și să nu te mânii pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon.
19.
Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăiește tatăl vostru și mai aveţi vreun frate?’
20.
Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit și care era de la aceeași mamă; el a rămas singur și tatăl lui îl iubește.’
21.
Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.’
22.
Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’
23.
Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.’
24.
Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
25.
Tatăl nostru a zis: ‘Duceţi-vă iarăși să ne cumpăraţi ceva merinde.’
26.
Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’
27.
Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi știţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii.
28.
Unul a ieșit de la mine și cred că a fost sfâșiat, negreșit, de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi.
29.
Dacă-mi mai luaţi și pe acesta și i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.’
30.
Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,
31.
el are să moară când va vedea că băiatul nu este, și robii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru.
32.
Căci robul tău s-a pus chezaș pentru copil și a zis tatălui meu: ‘Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’
33.
Îngăduie dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
34.
Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”
Geneza
44 (NTR)
1.
După aceea, Iosif i‑a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple sacii
acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce și pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2.
Pune cupa mea, cupa de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ El a făcut așa cum i‑a zis Iosif.
3.
Dimineață, când s‑a luminat, oamenii au fost trimiși
spre casă cu măgarii lor.
4.
Ei au ieșit din cetate, dar nici nu s‑au depărtat bine că Iosif i‑a spus administratorului casei sale: „Ridică‑te, urmărește‑i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă‑i: «De ce ați răsplătit binele cu rău?
5.
Nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu și pe care o folosește el pentru ghicire? Rău lucru ați făcut.»“
6.
Când i‑a ajuns, le‑a spus aceste cuvinte.
7.
Ei i‑au răspuns:
— De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? Nici gând ca robii tăi să fi făcut acest lucru!
8.
Iată, noi ți‑am adus înapoi din țara Canaan argintul pe care‑l găsisem la gura sacilor noștri. Cum să fi furat argint sau aur din casa stăpânului tău?
9.
Fie ca acela dintre robii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi să devenim robii stăpânului nostru.
10.
El le‑a zis:
— Fie așa cum ați spus. Cel la care va fi găsită cupa va fi robul meu, dar voi ceilalți veți fi nevinovați.
11.
Fiecare și‑a dat repede jos sacul și l‑a deschis.
12.
El a căutat cupa începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin.
13.
Atunci ei și‑au sfâșiat hainele, fiecare și‑a încărcat măgarul și s‑au întors în cetate.
14.
Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif, pe când acesta era încă acolo, și s‑au plecat la pământ înaintea lui.
15.
Iosif le‑a zis:
— Ce înseamnă fapta acesta pe care ați făcut‑o? Nu știți că un om ca mine poate ghici?
16.
Iuda i‑a răspuns:
— Ce putem să‑i spunem stăpânului nostru? Ce putem zice? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi. Iată‑ne robi ai stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsită cupa.
17.
Dar el a zis:
— Nici gând să fac acest lucru! Cel la care a fost găsită cupa va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru.
18.
Atunci Iuda s‑a apropiat de el și a zis:
— Ah, stăpâne, te rog, dă‑i voie robului tău să‑i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe robul tău, pentru că tu ești ca Faraon.
19.
Stăpânul meu i‑a întrebat pe robii săi, zicând: „Aveți un tată sau un frate?“
20.
Noi i‑am răspuns stăpânului nostru: „Avem un tată bătrân, și mai este un băiat tânăr, născut la bătrânețea lui. Fratele acestuia este mort. Doar el i‑a mai rămas mamei sale, iar tatăl său îl iubește.“
21.
Atunci tu le‑ai cerut robilor tăi: „Aduceți‑l la mine ca să‑l văd cu ochii mei.“
22.
Noi i‑am spus stăpânului nostru: „Băiatul nu‑l poate părăsi pe tatăl său. Dacă l‑ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri.“
23.
Dar tu le‑ai zis robilor tăi: „Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu‑mi veți mai vedea fața.“
24.
Când ne‑am suit la robul tău, tatăl meu, i‑am spus cuvintele stăpânului nostru.
25.
Când tatăl nostru ne‑a zis: „Duceți‑vă înapoi și cumpărați‑ne puțină mâncare“,
26.
noi i‑am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi și fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem fața acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi.“
27.
Atunci robul tău, tatăl meu, ne‑a zis: „Voi știți că soția mea a născut doi fii.
28.
Unul a plecat de la mine și am zis: «Sigur a fost sfâșiat de fiare.» Și nu l‑am mai văzut până acum.
29.
Dacă mi‑l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, în suferință îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.“
30.
De aceea, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, pentru că sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia,
31.
el va muri când va vedea că băiatul nu este. Iar robii tăi vor coborî în durere capul încărunțit al robului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților.
32.
Căci robul tău s‑a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: „Dacă nu‑l voi aduce înapoi la tine, voi fi vinovat înaintea ta, tatăl meu, pentru totdeauna.“
33.
Așadar, dă‑i voie, te rog, robului tău să rămână ca rob al stăpânului meu în locul băiatului și dă‑i voie băiatului să se suie împreună cu frații săi.
34.
Cum să mă sui înapoi la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!