Geneza
43 (VDCC)
A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1.
Foametea bântuia greu în ţară.
2.
Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăși și cumpăraţi-ne ceva merinde.”
3.
Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi.’
4.
Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî și-ţi vom cumpăra merinde.
5.
Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’”
6.
Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău și aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?”
7.
Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră și a zis: ‘Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru’?”
8.
Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri.
9.
Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
10.
Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.”
11.
Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi așa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, și anume: puţin leac alinător și puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale.
12.
Luaţi cu voi argint îndoit și duceţi înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală.
13.
Luaţi și pe fratele vostru, sculaţi-vă și întoarceţi-vă la omul acela.
14.
Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt
15.
Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt și s-au înfăţișat înaintea lui Iosif.
16.
Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.”
17.
Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
18.
Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.”
19.
S-au apropiat de economul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei
20.
și au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde.
21.
Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său — argintul nostru, după greutatea lui — și l-am adus înapoi cu noi.
22.
Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.”
23.
Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și le-a adus și pe Simeon.
24.
Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreţ măgarilor lor.
25.
Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el.
26.
Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră și s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
27.
El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăiește?”
28.
Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și s-au plecat și s-au aruncat cu faţa la pământ.
29.
Iosif a ridicat ochii și, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”
30.
Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său și simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie și a plâns acolo.
31.
După ce s-a spălat pe faţă, a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi de mâncare!”
32.
Au adus de mâncare lui Iosif deoparte și fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune.
33.
Fraţii lui Iosif s-au așezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezaţi după vârstă; și se uitau unii la alţii cu mirare.
34.
Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Și au băut și s-au veselit împreună cu el.
Geneza
43 (NTR)
A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt
1.
Foametea era mare în țară.
2.
Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le‑a zis:
— Duceți‑vă din nou și cumpărați‑ne puțină mâncare.
3.
Dar Iuda i‑a răspuns:
— Omul
acela ne‑a avertizat clar, zicând: „Nu‑mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi.“
4.
Dacă‑l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom coborî și‑ți vom cumpăra mâncare.
5.
Dar dacă nu‑l vei trimite, nu vom coborî, pentru că acel om ne‑a zis: „Nu‑mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi.“
6.
Atunci Israel a zis:
— De ce v‑ați purtat așa de rău cu mine și i‑ați spus acelui om că mai aveți un frate?
7.
Ei au răspuns:
— Omul
acela a întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“ Iar noi i‑am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți‑l pe fratele nostru“?
8.
Atunci Iuda i‑a zis tatălui său, Israel:
— Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim.
9.
Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți‑l voi aduce înapoi și dacă nu‑l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna.
10.
Căci dacă n‑am fi zăbovit, ne‑am fi întors de două ori până acum.
11.
Atunci Israel, tatăl lor, le‑a zis:
— Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți‑i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale.
12.
Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală.
13.
Luați‑l și pe fratele vostru, ridicați‑vă și întoarceți‑vă la omul acela.
14.
Dumnezeul cel Atotputernic să vă arate milă înaintea acelui om, pentru ca el să‑i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.
15.
Astfel, oamenii au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s‑au ridicat, au coborât în Egipt și s‑au înfățișat înaintea lui Iosif.
16.
Când l‑a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i‑a zis administratorului casei sale: „Adu‑i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește‑l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază.“
17.
Bărbatul a făcut așa cum i‑a spus Iosif și i‑a adus pe oameni în casa lui Iosif.
18.
Dar oamenii aceștia s‑au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca robi și să ne ia măgarii.“
19.
Ei s‑au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă.
20.
Ei i‑au zis:
— Stăpâne, noi ne‑am mai coborât odată aici ca să cumpărăm mâncare,
21.
dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne‑am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l‑am adus înapoi.
22.
Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne‑a pus argintul înapoi în saci.
23.
El le‑a răspuns:
— Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v‑a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru.
Apoi l‑a adus la ei și pe Simeon.
24.
Administratorul i‑a adus pe oameni în casa lui Iosif și le‑a dat apă ca să‑și spele picioarele și nutreț pentru măgari.
25.
Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo.
26.
Când Iosif a venit acasă, ei i‑au oferit darul pe care‑l aduseseră în casă și s‑au plecat până la pământ înaintea lui.
27.
El i‑a întrebat de sănătate și le‑a zis:
— Este sănătos bătrânul vostru tată despre care
mi‑ați vorbit? Mai trăiește?
28.
Ei i‑au răspuns:
—
Da, robul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește.
Apoi s‑au plecat și s‑au prosternat înaintea lui.
29.
Când Iosif și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi‑ați vorbit?“ Apoi a zis: „Dumnezeu să‑Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“
30.
Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într‑o cameră și a plâns acolo.
31.
După ce și‑a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu‑se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“
32.
Pe el l‑au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni.
33.
Frații săi s‑au așezat în fața lui, aranjați de la întâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare.
34.
Iosif le‑a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s‑au umplut de vin împreună cu el.